Descriere

Cartea intitulata „Am fost consul in vest” nu este o autobiografie; cine mai citește azi autobiografii, chiar celebre, ca „Viața lui Benvenuto Cellini, scrisa de el insuși” sau „Confesiuni” de Jean-Jacques Rousseau? Dar cum sa o explic in doua, trei cuvinte? E o istorie vie. Un fiu de țaran mijlocaș din Subcarpații Getici a obținut, prin efort personal, etapa dupa etapa, increderea mai marilor țarii sa-l trimita in circuit in toata Europa și Asia, sa formuleze, in scris, ce reguli trebuie adoptate astfel incat cetațenii romani sa se bucure de un minim de garanții și drepturi, pe acolo pe unde ii manau pașii curiozitații sau interesului.

Goethe ar fi incheiat: „O, clipa, stai, ești atat de frumoasa”!

Sub titlu vedeți și o precizare „O lume, nebuna, interpretata subiectiv”; asta inseamna ca diplomatul nu trece pe langa istorie și, daca nu poate sa o creeze, cel puțin o interpreteaza. Cititorul afla, din interiorul ministerului, știrile care sunt bune, diplomații erau tratați cu respect, diplomația era gandita acasa și aplicata fara decizii externe – era suverana. Care pasaje din carte redau ideea asta? Le cautați, sunt exprimate direct. Eu zic de toate!

Autorul face dese referiri la istorie, ba a scris chiar un capitol din care se poate trage concluzia ca exista doua lumi – una reala și alta prezentata mediatic, istoric sau in prezent. Pamantul acestei țari a fost locuit statornic de mii de ani de urmașii dacilor și, poate ca un noroc al sorții, prea de puține ori a fost vandut de Marile Puteri. Transilvania nu a fost deznaționalizata niciodata, chiar daca era in jocul de putere al Imperiului Austriac și al Imperiului Otoman; oamenii ei scriau istoria lor și au dainuit in formații statale minore, deși, aparent, erau supuși de tratate, care slobozeau dorințe de cucerire.

Autorul prezinta scopul ideologiilor politice recente sau actuale, care ascund dorințe de dominare, sub paravan de drepturi politice și sociale, egale pentru toți. E in puterea popoarelor sa descifreze interesele lor și ale altora, așa cum au facut intregitorii Romaniei Mari. De aceea, randuri nu de patima, ci de admirație gasiți in carte pentru politicienii anului 1918. Și, ca sa nu fiu șovin, explic cine sunt vecinii noștri, de unde au venit și cum au rezistat, național, presiunilor Marilor Puteri și, poate, ca un reproș, de ce am fost și suntem o insula intre slavi, desparțiți nu de ape, ci de istorie. In corpul carții aflați cum a evoluat lumea, iar in final, in anexa 3, cartea va demonstreaza ca mai mult in lume au fost mai mult imperii decat națiuni.

Am apreciat ca și acest capitol e tot diplomație, pentru ca un diplomat trebuie sa știe sensul istoriei, nu prezentarea ei politica.

Nu sunt pesimist, dar cele 14 puncte ale declarației lui Wilson parca ma trimit la povestea unui pasarar roman, care invața un papagal sa salute pe imparat și, in disperare, spunea „Opera et impensa periit”.

De aceea, cartea da și o sugestie: cunoașteți istoria, ca sa nu repetați greșelile ei. Va ofer cateva date esențiale despre Romania astfel cum aș vrea sa o pastreze urmașii mei!

Vedeți, de aceea am scris-o!