Cu un parcurs profesional solid în jurnalism și economie – licențiată în Relații Internaționale și Studii Europene, cu un master în același domeniu – Georgiana Costea scrie cu claritate, profunzime și un simț ascuțit al detaliului. A debutat în poezie și proză scurtă, iar în prezent continuă să-și dezvolte vocea literară prin proiecte care provoacă, incomodează și ridică întrebări esențiale.

„Vot în alb” nu este doar un exercițiu de imaginație, ci o construcție ficțională care atinge un nerv sensibil al societății contemporane. Sub forma unui interviu cu o supraviețuitoare a extremismului, cartea explorează vulnerabilitatea democrației, degradarea valorilor fundamentale și riscurile ignorării lor.

Prin această poveste, Georgiana Costea își asumă rolul dificil, dar necesar, de a aduce în lumină scenarii pe care am prefera să le credem imposibile. Tocmai de aceea, interviul care urmează este o invitație la reflecție – despre scris, despre realitate și despre responsabilitatea de a rămâne vigilenți.

Ce te-a determinat să faci tranziția de la jurnalismul politic la cel economic?

Termenul de „tranziție” este puternic în acest context, deoarece consider că cele două domenii – politic și economic – sunt interconectate. Nu poți vorbi despre unul fără a-l lua în calcul pe celălalt. A fost o succesiune de circumstanțe în care m-am simțit încrezătoare să încerc și să învăț; apoi mi-a plăcut și am rămas.

Cât de importantă este educația politică pentru generațiile tinere?

Educația, în general, este importantă pentru orice individ, nu doar pentru tineri, chiar dacă atenția este, cum e și firesc, concentrată asupra generațiilor care vor construi lumea viitorului. Educația civică și înțelegerea sistemelor politice, combinate cu o cunoaștere solidă a istoriei, sunt esențiale pentru o societate în care democrația – și, mai precis, drepturile și libertățile – sunt respectate.

Cum reușești să rămâi obiectivă într-un context mediatic tot mai polarizat?

Obiectivitatea nu este o alegere pentru un jurnalist, ci o obligație. Trebuie să fii mereu informat, să înțelegi toate perspectivele și să asculți toate opiniile pentru a putea oferi o imagine de ansamblu echilibrată.

Cum a început pasiunea pentru poezie și proză?

Îmi amintesc un moment special, de când am început să scriu activ: în copilărie, mama mi-a oferit o foaie de hârtie îngălbenită și deteriorată, pe care se afla o poezie scrisă de străbunicul meu. Versurile acelea m-au inspirat profund, iar faptul că familia mea a păstrat opera lui timp de – poate – peste 60 de ani mi-a dat speranța că și eu pot avea, la rândul meu, un impact asupra lumii.

Ce influențe literare sau autori ți-au modelat stilul?

Învăț în fiecare zi, iar cu fiecare carte pe care o citesc simt că evoluez și că stilul meu prinde tot mai mult contur.

Cum ai descrie procesul tău de scriere? Există un așa-zis ritual sau scrii atunci când ai inspirație?

Mi-aș dori să creez un ritual sau o rutină a scrisului, însă ritmul alert al zilelor mă obligă să scriu atunci când apare inspirația, când simt cu adevărat că am ceva de spus.

De ce ai ales pentru primul roman o distopie politică?

Cartea explorează un scenariu care, cu siguranță, a traversat gândurile multora în ultimii ani – unul pe care ne dorim cu toții să-l păstrăm în imaginar. Eu am ales să-i dau o formă, să o transform în poveste.

Cât de mult se inspiră povestea din realitatea politică recentă?

Deși pot exista asemănări la un anumit nivel, am început să scriu „Vot în alb” înainte ca realitatea să contureze situații ce pot părea familiare.

Cum te-a ajutat experiența din presă să construiești universul fictiv al romanului „Vot în alb”?

Observând felul în care oamenii reacționează la ceea ce se întâmplă în jur, am reușit să conturez o perspectivă profund subiectivă asupra personajului principal.

Există un moment din cariera de jurnalist care te-a marcat și care se reflectă în scrierile tale?

Fiecare experiență profesională, fie ea evidentă sau subtilă, și-a pus amprenta asupra parcursului meu de scriitor.

Care a fost cea mai mare provocare în a construi vocea protagonistei, Anna, și introspecțiile ei?

Cea mai mare provocare a fost, poate, să surprind contextul politic al cărții prin filtrul subiectiv al Annei – o abordare care s-a dovedit a fi și cea mai dificilă.

Ce impact crezi că va avea cartea sau cum crezi că va fi interpretat mesajul cărții? Ce impact îți dorești să ai asupra cititorilor din România?

Sper ca „Vot în alb” să reprezinte, pentru cititori, la fel ca pentru mine, un spațiu de introspecție și de a pune la îndoială ceea ce pare de la sine înțeles.

Care a fost cea mai dificilă etapă din procesul de scriere al romanului și de ce?

A menține pură subiectivitatea protagonistei în raport cu evenimentele care se desfășurau sub ochii ei a fost o provocare – e dificil să nu oferi, pe alocuri, și o altă perspectivă.

Plănuiești să explorezi mai departe universul din „Vot în alb” într-o continuare sau într-o altă lucrare? Ce proiecte ai în plan în viitor?

Desigur, simt că povestea nu s-a încheiat. „Vot în alb” a lăsat în urmă o serie de întrebări, iar în partea a doua îmi propun să le ofer răspunsuri.

Ce sfat ai da unui tânăr scriitor care dorește să abordeze teme politice și sociale în literatură?

Istoria este pe primul loc. Trebuie să ne cunoaștem trecutul înainte de a putea înțelege prezentul. Acesta este și sfatul pe care mi-l dau mie însămi: să privesc mai întâi înapoi, spre istorie.

Dacă ai putea alege o carte care să te reprezinte, care ar fi aceea și de ce?

Aș limita prea mult valoarea operelor citite dacă aș alege doar una. Oamenii sunt un cumul de influențe, iar eu sunt o sumă a tot ceea ce mă înconjoară – și tocmai asta mi-aș dori să prețuim.

Într-o societate în care superficialul tinde să acapareze conversațiile importante, Georgiana Costea vine cu un discurs care invită la introspecție, luciditate și curaj. „Vot în alb” nu e doar o carte – e o întrebare adresată fiecăruia dintre noi: ce facem, concret, pentru a păstra vie democrația?

Vocea ei – născută din experiență, cultivată prin lectură și exprimată cu o sinceritate dezarmantă – promite nu doar un prezent literar solid, ci și un viitor în care cuvântul scris va continua să provoace, să inspire și, poate, să schimbe lumea.