Există oameni care explorează lumea prin știință, alții prin artă, iar unii își lasă amprenta în ambele universuri. Alexandru Cristian este un scriitor prolific, istoric, eseist și poet a cărui operă acoperă atât rigorile cercetării academice, cât și sensibilitatea lirică a cuvântului scris.

Născut pe 23 octombrie 1987, în Brăila, Alexandru Cristian și-a dedicat cariera studiului relațiilor internaționale, cu un accent deosebit pe relațiile româno-americane și româno-israeliene, dar și pe geopolitică și filosofie politică. Doctor în Informații și Securitate Națională al Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, el a contribuit semnificativ la literatura de specialitate prin numeroase articole științifice și volume de referință în domeniul securității și apărării naționale, istoriei și geopoliticii.

Prin intermediul acestui interviu avem ocazia să descoperim mai multe despre călătoria sa intelectuală, despre pasiunile care îl definesc și despre felul în care trecutul și prezentul se împletesc în scrierile sale.

Dacă ar trebui să descrieți viața într-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Pasiune

Aveți un citat favorit care vă ghidează în viață?

Am mai multe citate favorite care pot însemna ceva, în funcție de momente și clipe ale vieții. Unul care m-a fascinat a fost un vers din „Odă în Metru Antic” de marele poet Mihai Eminescu – „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”.

Care este cartea pe care o recitiți cu plăcere de fiecare dată?

Am multe cărți pe care le-aș reciti, din păcate timpul este cea mai importantă resursă a omului.

M-aș întoarce cu plăcere către romanul „Pedro Paramo”, o operă singulară în peisajul hispano-american de Juan Rulfo.

Există un eveniment din copilărie sau adolescență care v-a influențat parcursul profesional?

Nu aș descrie ca un eveniment, a fost mai degrabă o excursie împreună cu părinții mei în jurul Europei. Atunci am observat, cu ochii unui copil, bogăția culturală și spirituală a bătrânului continent și am dorit să aflu cât mai multe despre istoria Europei, ulterior am fost atras de istoria universală plină de lucruri încă nedescoperite.

Ce v-a determinat să vă orientați spre studiul relațiilor internaționale și al geopoliticii?

Studiul relațiilor internaționale și geopolitica își are rădăcina tot în Istorie. Îmi doresc să aflu cât mai multe amănunte despre mecanismele interne și externe ale statelor și cum aceste resorturi mai mult sau mai puțin vizibile pot influența istoria.

Din trecut putem privi cu o anume certitudine spre viitor…

Cum vedeți evoluția relațiilor româno-americane și româno-israeliene în contextul actual?

Am studiat și scris despre acest relații extrem de importante pentru țara noastră cu dorința de a consolida aceste relații. Cred că ele se vor aprofunda și se vor diversifica. Spre exemplu datorită mediului internațional extrem de volatil și incert cred că relația româno-americană se va dezvolta spre o nouă etapă a cooperării, o cooperare instituționalizată sub forma unui tratat bilateral între cele două state. În ceea ce privește relațiile româno-israeliene ele vor fi la fel de strânse datorită unei istorii comune pe care o împărtășim.

Care considerați că este cea mai subapreciată lecție din istoria relațiilor internaționale?

O întrebare foarte reușită, cred că noi chiar nu reușim să învățăm din trecut. Dacă ar fi să mă gândesc la una extrem de discutată dar subapreciată este Capcana lui Tucidide. Ce reprezintă această sintagmă? Două puteri intră în competiție directă pentru hegemonie, acest lucru poate duce la tensiuni care să genereze un posibil conflict total între două puteri. În prezent există impresia că Statele Unite ale Americii și Republica Populară Chineză au intrat în această periculoasă capcană pentru dezvoltarea lor dar și pentru echilibrul planetar.

Care este cea mai mare dificultate pe care ați întâlnit-o în carieră și cum ați depășit-o?

Cu ajutorul lui Dumnezeu și prin scris am reușit să depășesc orice obstacol.

Dacă nu ați fi fost scriitor, istoric, eseist și poet, ce carieră ați fi ales?

Posibil aș fi dorit să am tot această carieră. Dacă trăiam în alte vremuri poate aș fi fost un condotier în slujba Serenissimei Republicii Veneția.

Care este rutina sau procesul dumneavoastră de scriere?

Nu am o rutină, de regulă când îmi vin anumite idei le notez pe o foaie, o las ceva timp…apoi mă apuc să scriu.

Există un proiect sau o carte care v-a marcat în mod deosebit parcursul profesional?

Cred că toate cărțile mele au un impact direct asupra a tot ceea ce fac. Cartea referitoare la relațiile româno-americane a fost un proces greu pentru mine pentru că nu erau multe date, din păcate s-a scris puțin. Mă bucur că devenit citită dar și citată. Volumele de poezii au impact direct asupra sufletului și minții mele, cu fiecare poezie simt o împlinire dar și o trecere a timpului…

Care sunt autorii sau personalitățile care v-au influențat cel mai mult cariera?

Pasionat de istorie și literatură am descoperit multe personalități. Am o mare slăbiciune pentru marele strateg Alexandru cel Mare, dar cum vremurile nu ne mai permit astfel de personalități vă pot mărturisei că ideile și faptele lui Churchill au fost determinante pentru mine. Ca și autor am foarte mulți autori care m-au influențat. Aș dori să enumăr aici pe Juan Rulfo, García Marquez, Lev Tolstoi, Sandor Márai, Ismail Kadare, Milan Kundera, Cezar Petrescu, Zaharia Stancu, Augustin Buzura. Însă peste toți pentru mine a fost și va rămâne unicul Mihai Eminescu. Am și scris o piesă de teatru despre Mihai Eminescu – Astrul.

Dacă ați putea discuta cu o personalitate din trecut, pe cine ați alege și de ce?

Mihai Eminescu pentru a înțelege viața sa care se desprinde din marile epopei ale omenirii. Viața sa a fost ca a unui titan care a stat ascuns de muntele acestei lumi.

Există subiecte pe care nu le-ați abordat încă, dar pe care intenționați să le explorați în viitor? Ce teme vă propuneți să explorați în viitoarele dumneavoastră lucrări?

În viitor aș dori să urmez un master sau poate chiar un doctorat în teologie. Ca teme predilecte aș dori să aprofundez clerul militar, relația stat-biserică, simfonia bizantină în istorie.

Care sunt proiectele la care lucrați în prezent?

În prezent am terminat o istorie a infanteriei române, lucrez la un roman și la o carte despre o personalitate a relațiilor româno-americane. Cărțile o să apară, bineînțeles, la editura dumneavoastră.

Ce mesaj doriți să transmiteți cititorilor dumneavoastră prin cărțile și articolele pe care le scrieți?

Principalul mesaj pentru cititori este să citească, cărțile ne fac mai puțin influențabili la mediul înconjurător și ne ajutăm să înțelegem lumea în care trăim. În cărțile cu temă istorică încerc să prezint cât mai obiectiv oamenii și faptele, iar în cărțile de beletristică o lume cât mai aproape de realitate. În fapt încerc un realism cu iz de metafore, nu un realism magic, aș putea spune un realism metaforic, un realism ascuns care se dezvăluie cititorilor.

Alexandru Cristian este un om al ideilor, al istoriei și al cuvintelor, un intelectual care navighează cu aceeași naturalețe între geopolitică, literatură și poezie. Din acest interviu reiese nu doar profunzimea preocupărilor sale, ci și o viziune asupra lumii care îmbină analiza riguroasă cu o sensibilitate aparte.

Fascinat de trecut, dar ancorat în realitatea prezentului, el continuă să cerceteze, să scrie și să provoace la reflecție. De la relațiile internaționale la lirica introspectivă, de la strategiile marilor imperii la realismul metaforic al creațiilor sale literare, Alexandru Cristian își construiește opera cu aceeași determinare cu care, într-o altă epocă, ar fi fost, după cum spune chiar el, un condotier în slujba Serenissimei Republici Veneția.

Prin cărțile și articolele sale, ne îndeamnă să explorăm, să citim și să înțelegem mai profund lumea. În definitiv, lectura nu este doar un act de informare, ci și un exercițiu de libertate.