Descriere

Oare mulțimea infidela va ști sa plonjeze cu suficienta pudoare intr-un suflet care se dezgolește cu atata marinimie? Oare va ști sa-i asculte vibrațiile fragile, fara sa le sufoce de indata cu interpretari galagioase, hazardate, chiar zeflemitoare? Oare va ști sa alunece delicat printre metafore fara sa le calce prea apasat indrazneala?

Am patruns cu sfiala prudenta in povestea lui Emilian. Libera de prejudecați. Am continuat cu discreta curiozitate. Neindestulata de tribulațiile sufletești și mezaventurile lumești ale personajului. Am sfarșit cu recunoștința. Recunoscatoare unui personaj care ramane el, in picioare, pana la sfarșit.

Emilian e o imperechere reușita de contradicții originale: puternic in fragilitatea lui interioara, masurat in excesele lui sufletești, lucid in beția simțurilor, rebel in resemnarea lui sociala, demn in compromisurile lui profesionale. Mereu macinat de stari și apucari ireconciliabile: cum sa continuu sa iubesc o femeie pe care nu o admir indeajuns?; cum sa continui sa exercit o profesie pe care nu o respect indeajuns?; cum sa continuu sa traiesc intr-o lume in care nu ma (com)plac indeajuns?

Dincolo de rolul complezent de visator quijotesc pe care și-l asuma cu talent, Emilian este un lucid cu suficient simț practic pentru a ști cum se invart toate șuruburile business-ului social. Caci nu numai avocatura e o tranzacție in care avocatul declama ce trebuie de dragul onorariului. Societatea, in ansamblul ei, e un imens market in care furnizorii se intalnesc cu clienții la fiecare cotitura de viața, iar nevoile tuturor sunt astfel, aparent, satisfacute.

Constrans de o diploma prestigioasa, Emilian se vede, de voie la inceput, de nevoie mai apoi, tarat intr-un angrenaj profesional in care convingerile se subțiaza, principiile se ajusteaza, iar valorile se cifreaza in monede convertibile. Costumul elegant, viu colorat in nuanțele prosperitații și succesului, mascheaza cenușiul deziluziei.

Nici Eros-ul nu-i surade favorabil lui Emilian. In lumea ideala in care mai da fuga printre procese, femeile au calitați care le fac admirabile, iar bunatatea gol-goluța nu este una dintre ele. Iubește cu indulgența, deci fara iubire, se pasioneaza de Octavia cu detașare, deci fara pasiune, și uite-așa iși trage sufletul de la o intalnire la alta, in care nu pune suficient suflet.

Zbuciumat de conflicte interioare, copleșit de intristari fara nume, personajul avanseaza greoi, garbovit de povara atator nelamuriri și incertitudini cu care n-a invațat sa conviețuiasca pacific. Și, mai presus de tot, sentimentul de neajustare sufleteasca la tiparele existente. De nepotrivire cu lumea așa-cum-este, care il obliga sa devina așa-cum-trebuie.

A fi diferit nu inseamna a fi inferior, declama sentențios Emilian, deși batalia, in viața, nu se poarta neaparat intre superioritate și inferioritate, ci intre acceptare și neacceptare. Acceptare de sine, cu diferențe, insuficiențe, bizarerii și alte grozavii personale. Nu știu sa-i explic lui Emilian ce inseamna a fi inferior. Simt ce inseamna a fi superior: a urca toate treptele sufletești pana cand, intr-un final caruia tu ii decizi momentul, ajungi la tine, te iei in brațe și nu te mai slobozi niciodata. Asta ii doresc lui Emilian, cu toata prețuirea pe care o am pentru sufletul lui superior!

Raluca Ungur

„Zborul fluturelui din gat”, romanul lui Ciprian Ureche, este un amestec insolit de context juridic mai ales pentru traiul și evoluția unui avocat, pe de o parte, și viața reala, personala, pe de alta parte, ambele legate strans printr-un al treilea filon, unul al reflecției morale, filosofice, evaluatoare in raport cu celelalte doua.

Emilian, personajul principal, este urmarit de la varsta marilor alegeri și pana la cea a marilor dezamagiri in evoluția sa, de cand opteaza pentru Facultatea de Drept in detrimentul alegerii de suflet, adica Facultatea de Litere, acesta avand o aplecare extraordinara pentru limba franceza, și pana ajunge ca, in ciuda experienței personale și profesionale acumulate, sa aiba revelații dintre cele mai neplacute, ba chiar dureroase: profesia aleasa are suișuri și coborașuri, dar nu i se potrivește neaparat, parca preferand-o mai mult pe cea pentru care nu a avut destul curaj, cea de judecator, iar partenera de viața, Octavia, evolueaza spre o existența independenta de el, dezamagind și ranind, inca lasandu-l pe el sa-și dea seama daca voit sau accidental.

„Zborul fluturelui din gat” este deopotriva o carte a succesului și una a eșecului, pentru ca acestea domina diferite etape ale vieții personajului central – cand un element da rateuri, altul apare ca decor salvator și invers, fiind exact ceea ce știm ca este viața: un carusel de senzații și oportunitați, un puzzle din care mereu ai ceva in plus de construit și pentru care pare ca nu ai toate piesele necesare, dar pe care ajungi sa le descoperi in locuri nebanuite dupa ce nu mai ai nevoie de ele, in cel mai bun caz.

Limbajul este unul destul de oficios, riguros și profesional chiar și-n momentele in care se descriu evenimente cu pur caracter personal. In aceeași masura, atitudinea de superioritate a lui Emilian, perpetuata pe parcursul carții, poate sa deranjeze un anumit tip de cititor, mai ales daca acesta scapa din vedere caracterul personal, intim, de confesiune al romanului „Zborul fluturelui din gat”, ce sugereaza chiar din titlu eliberarea, descatușarea și lipsa de autocenzura. Ca o spovedanie religioasa, insa lipsita de regrete evidente, ci presarata cu exemple concrete in care realismul ajuta la depașirea piedicilor, indiferent de cauzele lor. 

Anca Zaharia