Descriere

Rareori a plouat la Londra in cele cateva dați in care am fost acolo dar, pentru mine, capitala Angliei, a Regatului Unit și a Imperiului Britanic ramane un oraș pe dos. O metropola fascinanta, supraincarcata de istorie și cultura, o incredibila scena artistica, totuși o lume care funcționeaza dupa alte reguli decat cele cu care eram obișnuit de acasa. De cateva ori, am ajuns pe malul Tamisei grație unor press trip-uri. Intr-o asemenea deplasare, nu prea ai momente moarte, totul se desfașoara conform unui plan bine stabilit de catre organizatori. Mi s-a intamplat insa o data sa fiu trimis la Londra singur, ca sa particip la un eveniment muzical. In aceasta unica deplasare de presa „la liber”, am fost cazat in inima orașului, in vechiul cartier Hammersmith. Nu era Notting Hill-ul lui Hugh Grant și nici nu te trezeai pe cap cu vreo Julia Roberts care se straduia sa demonstreze ca nu a expirat de tot și inca debordeaza de farmec. Dar era ceva, poate, și mai nostalgic-haios, cu caldaramul acela dintr-un soi de caramida roșie rimand perfect cu zidurile caselor. Fara presiunea timpului data de un program facut de alții, m-am plimbat de placere, fara niciun obiectiv anume, prin cartier. Și era sa mor, calcat de autobuz, de mai multe ori. Pierdut in reverie, mintea mea refuza sa priceapa din ce parte veneau mașinile acelea roșii, cu etaj, care navaleau peste mine implacabil. Și, uite așa, vreo trei-patru șoferi pakistanezi mustacioși m-au injurat amarnic pre limba lor, dupa ce au fost siliți sa franeze brusc pentru a nu ma transforma pe loc in black pudding pentru zombies sau in sheperd’s pie pentru canibali. Londra chiar e un oraș pe dos, in care nici macar omnibuzele nu vin din direcția care trebuie!

Dan-Silviu Boerescu