Descriere

Odata ce acceptam ca marcajele simbolice dominante ale unui mediu social ii influențeaza cumva evoluția, se cuvine sa nu mai subscriem unei ierarhii a simbolurilor istorice situata in contradicție cu ierarhia preferințelor și a valorilor din ziua de azi. Insa armonizarea dintre preferințe și simboluri nu are cum sa fie decat o operațiune complicata și de durata. Ea nu poate fi obținuta prin intervenția vreunei comisii insarcinate cu condamnarea extremismelor de stanga sau de dreapta, și nici nu iși poate gasi rezoluția prin interdicții legate de afișarea unor busturi sau de botezarea unor strazi.
 
Se știe, intr-adevar, ca trecutul poate furniza vectori de orientare pentru prezent doar atunci cand este interogat in lumina intrebarilor acute ale prezentului, dar nu și din unghiul prejudecaților și al reflexelor sale de gandire. Afirmația se verifica foarte bine in orizontul Romaniei de dupa comunism. Pe cat a fost de staruitor efortul ei de a-și cauta repere in tabloul formelor sociale și in peisajul culturii naționale a epocii anterioare experimentului demarat in 1944-1948, pe atat a fost de dificil de construit in acest fel o ierarhie simbolica apta sa ne serveasca in mod autentic nevoia de orientare, eliberandu-ne, adica, de erorile de perspectiva in loc sa le consolideze.
 
Confuzia persista, iar cartea Eseuri despre politica memoriei o contracareaza prin invitația la reflecție mai adancita asupra subiectului. Pornind de la premisa ca, indeobște, aniversarile au neplacuta caracteristica de a predispune la ingustarea perspectivei, la ștergerea nuanțelor și la obliterarea ambivalențelor, ea iși propune sa largeasca perspectiva in jurul faptelor rememorate, deslușind nuanțe și stimuland efortul de a degaja, in marginea istoriei romanești, ambivalențele factorilor dominanți ai ordinii sociale globale.