Descriere

Construim lumea in care traim precum o casa. Ii inalțam pereții și securizam geamurile și ușile pentru ca nimeni și nimic sa nu patrunda și sa ne sparga bula de iluzie ca suntem in siguranța. Navigam intr-un ocean de vise și inchipuiri, ingramadiți in siajul unor concepte in care deseori nu ne regasim pentru ca fie ne-au fost impuse, fie le-am copiat de la alții, convinși ca ni se vor potrivi și noua. Tot mai instrainați, ne hranim cu himere, traind in universuri personale, in care gandurile par figurație intr-un film suprarealist. Dincolo de ușile care se inchid in urma noastra, ignoram lumea, convinși ca noi stabilim regulile jocului. Pana cand lumea asta necunoscuta noua schimba jocul, și ne trezim prizonierii propriilor noastre strategii de izolare.

Patru destine aflate sub același acoperiș ajung sa se descopere și sa-și deschida universurile intr-o situație pe care nici nu au generat-o și nici nu o pot controla. Cateodata, viața ne pune in fața unor provocari mai mari decat edificiile construite de noi pentru a ne salva. Și atunci, abia atunci, incepem sa traim cu adevarat.

„Casa cu patru ferestre”, creionata cu atata talent de catre Daniela Bordei, reprezinta o carte cat o revelație pentru noi toți, care astazi suntem nevoiți sa infruntam provocarile unui prezent atat de ciudat, ale carui unduiri haotice ne invaluie ca intr-o ceața perspectiva asupra viitorului, devenit dintr-o data atat de incert.

Povestea celor trei familii, a batranului colonel și a atat de discretei și vrednicei menajere care iși intersecteaza destinele, cu toții, in interiorul Casei cu patru ferestre imaginata de Daniela Bordei este de fapt o poveste a arhetipurilor sociale care dau consistența societații noastre. Este introspecția unui microunivers in care ne putem regasi cu ușurința locul fiecare dintre noi și care ne releva cu fidelitate legitațile ce guverneaza intocmai intregul ansamblu social, ajutandu-ne sa ințelegem adevarata dimensiune a provocarilor prezentului. Iar aici, Daniela Bordei face dovada unei subtilitați analitice de mare finețe, care vine sa releve faptul ca actuala criza sistemica pe care o traverseaza planeta constituie totodata și un moment care ne faciliteaza accesarea adevarului. A acelui adevar care ne pune fața in fața, fara menajamente, cu propriile erori și rataciri printre aspirațiile iluzorii promovate de o societate orientata catre artificial și care s-a indepartat prea mult de firescul lucrurilor sub mirajul dinamismului social atat de accelerat, al economiei de consum fundamentata pe efemer și al distracțiilor frivole lipsite de conținut. Un adevar in a carui puternica stralucire care ne destrama perdeaua de iluzii ce ne guverna existența cotidiana de pana acum ne rasar acele valori perene și imuabile, precum dragostea de oameni și de familie, harnicia și modestia, smerenia și credința in divinitate și intr-un rost al existenței omului pe pamant.

Astfel, dupa risipirea tuturor acestor iluzii care sub aparența unei socializari excesive de fapt ne-au indepartat de oameni și chiar de noi inșine, inchizandu-ne in matrice existențiale inguste, „Casa cu patru ferestre” ni se arata ca o insula de speranța in haosul generat de actuala criza, ce ne ofera șansa, dincolo de temerile și de fricile noastre, de a ne redescoperi fiecare propriul univers interior dar și sa ajungem sa cunoaștem adevarata valoare a oamenilor din jurul nostru. In acest sens, doctorul altruist și iubitor de oameni și menajera harnica și modesta reprezinta doua modele și, totodata, punți catre ieșirea din abis, catre redescoperirea esenței lucrurilor, aceștia fiind in firul poveștii țesute de Daniela Bordei chiar acei pivoți in jurul carora renaște spiritul de comunitate capabil sa salveze sufletele și viețile celorlalți. Iar in acest spirit de comunitate renascut ca prin minune din adancurile disperarii urmarind licarul acelor valori imuabile, cu caracter universal, consta și revelația pe care ne-o deschide dinainte aceasta carte. Practic, ea ne ofera soluția pentru depașirea actualei crize generate de o stranie pandemie care a zdruncinat temeliile societații noastre ducand in incertitudine toate dimensiunile existenței umane. Ea ne arata calea de urmat, aceea a intoarcerii catre sine, catre ceilalți și catre Dumnezeu pentru a recupera sentimentul comunitații organice pe care se poate reconstrui, din aproape in aproape, o societate care sa corespunda nevoilor firești de evoluție ale omului. Așadar, redescoperirea comunitații și a sentimentului de apartenența la aceasta reprezinta calea de urmat pentru vindecarea ranilor provocate de ratacirile omului printre meandrele societații de masa și paroxismul dorințelor egoiste orientate catre valori artificiale și dezumanizante, rataciri care de altfel au și potențat manifestarea multidimensionala a actualei crize pe care o traverseaza omenirea.  

 Mihai-Bogdan MARIAN