Descriere

A trebuit sa merg foarte departe ca sa ințeleg cat eram de aproape de ceea ce imi doream sa fac. Calatorind prin cele patru camere ale inimii mele, m-am ințeles pe mine și pe ceilalți intr-un fel in care nu credeam ca voi reuși vreodata. Nu exista bariere pe care sa nu le putem trece in afara limitelor impuse de noi inșine – teama de necunoscut, de ce va spune lumea, de a trai liber, fara sa ne invinuim ca furam fericirea altcuiva.

Exista multe feluri in care putem invața ce ne aduce fericirea. Sunt oameni pentru care bunurile materiale sunt esențiale, cum sunt și dintre aceia care prețuiesc experiențele și trairile pe care acestea le rascolesc in noi. Dar și aceste adevaruri le aflam abia dupa ce ne vor lipsi fleacurile acelea care ne-au parut odata atat de firești, incat le bagatelizam.

Am calatorit cu inima cautand sa descopar mareția lumii și secretele ei, dar oricat am umblat, nu am gasit nicaieri un indicator pentru viața. Acum ca nu mai plec nicaieri, am ințeles ca am fost viața in fiecare dintre locurile pe care le-am cutreierat și-n care am lasat o particica din mine.

Romanul „Calatorind prin cele 4 puncte cardinale” poate fi considerat un veritabil și complex jurnal de calatorie, o carte a peregrinarilor prin lume și totodata un itinerar al cautarilor de sine printre meandrele sufletului sapate de cursul vieții. O cautare neincetata și asiduua care ne indeamna sa redescoperim copilul din noi sau, mai bine spus, sa nu dezamagim copilul dinlauntrul nostru.

De fapt, mai mult decat atat, intreaga carte parca reprezinta o cursa contra timpului și cursului firesc al unei vieți rutiniere, pentru menținerea vie a spiritului copilariei, a setei de cunoaștere, a inocenței și a bucuriei cu care sunt priviți oamenii și viața, așa cum numai niște ochi de copil o pot face. Este un roman despre ce inseamna a trai mereu pe drumuri, fara insa a te pierde pe drum. Din acest punct de vedere, firul poveștii depanate de Daniela Bordei constituie un parcurs de-a dreptul inițiatic. Și, ca orice parcurs inițiatic și orice cautare de sine, povestea nu poate sfarși decat Acasa, acolo unde a inceput totul. Acel tot care nu se mai regasește nicaieri in jurul nostru, oricat am strabate lumea in lung și in lat, dar se afla pretutindeni in noi umplandu-ne ființa. Un tot atat de greu de impartașit celorlalți pentru ca nu poate fi simțit și ințeles decat daca e trait. Iar din aceasta imposibilitate se naște dorința de a cauta sa experimentam continuu alaturi de ceilalți in speranța recompunerii alaturi de aceștia macar a anumitor particele ale acelui tot inițial, care poate fi echivalat cu forța vitala, scanteia care ne anima existența.

Cartea Danielei Bordei este o poveste frumoasa despre cum trebuie traita clipa și mai ales de ce, amintindu-ne cu fiecare pagina, cu fiecare rand, ca fiecare dintre noi pana la urma nu este decat o suma a experiențelor pe care le-a trait.

  Mihai-Bogdan MARIAN